Depresia

Ce este depresia?

Depresia este o tulburare psihică în care se produce o modificare a stării afective (a emoțiilor), a gândirii și a comportamentului, fiind adeseori trăită ca o durere interioară extrem de intensă.

Cauzele depresiei

Neuronii din creierul uman comunică între ei și își transmit informații cu ajutorul unor substanțe chimice numite neurotransmițători. Acestea acționează pe anumite locuri specializate de pe suprafața neuronului, numite receptori. Dacă apar creșteri sau scăderi ale cantității neurotransmițătorilor sau perturbări ale receptorilor, se produc diverse schimbări în organism (de exemplu, schimbări ale emoțiilor, scăderea sau creșterea poftei de mâncare, agitație comportamentală, modificări ale dorinței sexuale, halucinații etc.).
În depresie apar modificări în principal ale neurotransmițătorului numit serotonină, precum și la nivelul receptorilor pe care acționează serotonina.
Aceste modificări pot avea la origine factori genetici (s-a constatat că depresia este mai frecventă la rudele de gradul I al celor care au depresie) sau factori de mediu (evenimentele de viață, stresul, care pot induce modificări la nivelul creierului).
Alți factori care pot influența apariția depresiei sunt așa-numiții factori cognitivi, adică modul în care gândim cu privire la lume, la evenimentele pe care le trăim și cu privire la propria persoană. Astfel, depresia poate fi indusă de o gândire negativă cu privire la sine (ex. nu sunt bun de nimic, nu am valoare, sunt neajutorat), cu privire la viitor (ex. nu mai există nici o speranță, viitorul nu va aduce nimic bun), cu privire la lume (ex. nu pot face nimic ca să schimb ceva).

Pe de altă parte, modificările la nivelul neurotransmițătorilor din creier pot fi determinate și de:
- anumite boli: endocrine (ale glandei tiroide, suprarenale), cardiace (infarct miocardic), neurologice (boala Parkinson, boala Alzheimer, scleroza multiplă, accidente vasculare cerebrale), cancere (ex. pancreas)
- deficitul de anumite vitamine (B1, acid folic, B12 etc.)
- naștere
- consumul de droguri și alcool
- unele medicamente (ex. antipsihotice, prednison, antiinflamatorii, interferon, contraceptivele orale etc.)
- substanțe toxice: insecticide, monoxid de carbon, vopsele, solvenți etc.

Cum se manifestă depresia?

Depresia este diagnosticată atunci când sunt prezente minim patru dintre următoarele simptome, care să aibă o durată minimă de 2 săptămâni:
1. Dispoziţia deprimată, tristă, disperată sau ca „fără chef”, uneori iritabilă sau anxioasă. În episoadele deosebit de severe este trăită ca dureroasă, mai severă decât cea mai intensă durere fizică. Unele persoane plâng foarte ușor, alții însă nu pot plânge, iar alții se plâng de diverse probleme la nivelul corpului (dureri de cap, de stomac, la nivelul pieptului, mâinilor, furnicături, amorțeli), dar pentru care nu se evidențiază modificări la nivelul organelor respective. În acest caz există o depresie mascată de simptome somatice.
2. Pierderea interesului sau plăcerii sunt aproape întotdeauna prezente, chiar şi în absenţa dispoziţiei depresive. Persoanele nu mai sunt interesate de activități care anterior le plăceau, se simt mai puţin interesaţi de hobby-uri, nu mai simt nici o plăcere pentru activităţi anterior considerate relaxante, distractive. Pacienţii îşi pierd interesul atât pentru ambianţă, cât și pentru propria persoană (nu se mai îngrijesc, nu își mențin igiena personală, nu sunt interesați de activitatea sexuala, ceea ce duce la disfuncţionalităţi şi conflicte maritale). În cazuri extrem de severe, pacienţii îşi pierd sentimentele faţă de partener, faţă de copii,  nu se mai pot bucura, înduioşa, întrista, spun că nu-şi mai pot manifesta sentimentele faţă de persoane apropiate. Acestei stări de paralizie emoţională i se pot asocia diverse senzații în care lumea și propria persoană par schimbate, străine, ireale.
3. Oboseala, energia scăzută, extenuarea, scăderea randamentului, dificultăţi în iniţierea unor acţiuni (care nu necesita multa energie: chiar şi sarcinile zilnice, cum ar fi spălatul, îmbrăcatul dimineaţa sau mâncatul sunt epuizante şi par a necesita un efort considerabil).
4. Apetitul este de obicei redus - se straduiesc să mănânce, mâncarea pare fără gust. Uneori este crescut in formele atipice: pot dori compulsiv anumite alimente cum sunt dulciurile. Poate fi observată fie o pierdere a greutăţii, fie o creştere a acesteia.
5. Tulburări de somn: adorm cu dificultate, se trezesc devreme.  În formele atipice apare o creștere a duratei somnului.
6. Modificările psihomotorii, fie agitaţia (incapacitatea de a sta liniştit, mersul de colo-colo), fie lentoarea (vorbire și mișcări lente, cresterea pauzelor înainte de a raspunde, vorbirea redusa ca volum, modulatie, cantitate sau varietate a continutului ori mutism). In formele severe, pacientul stă nemișcat, nu mănâncă, nu vorbește.
7. Sentimentul de inutilitate sau de culpă, de devalorizare include aprecieri negative asupra propriei valori/propriei persoane care nu corespund realităţii sau gânduri repetitive în legătură cu erori minore din trecut. Sentimentul de inutilitate sau de culpă poate fi de intensitate delirantă (când un individ este convins că este răspunzător de „nenorocirile” lumii). Interpreteaza eronat evenimente cotidiene neutre sau banale ca dovadă a defectelor personale. Au un sentiment exagerat de responsabilitate pt evenimente nefavorabile. Se autoblameaza pentru ca sunt bolnavi și nu reușesc să mai îndeplinească responsabilitățile profesionale, interpersonale.

8. Ideile suicidare. Apar gândurile de moarte, când pacientul nu-şi mai găseşte rostul, găsind moartea o soluţie posibilă şi o alternativă rezonabilă.

9. Deteriorarea capacităţii de a gândi, de a se concentra sau de a lua decizii. 
 

Alte simptome care pot fi prezente:

• Tulburări ale instinctului sexual, cu scăderea dorinței sexuale, frigiditate, impotență, cu consecințe maritale negative.

• Simptomele somatice: dureri de cap, dureri abdominale, dureri lombare, plapitaţii, dureri genito-urinare, amorțeli, etc, apar în cadrul depresiei mascate.

• Simptome care indică o gravitate ridicată: apariția de idei delirante (convingeri eronate, care nu pot fi schimbate, pe care pacientul le crede, în pofida contraargumentelor: de exemplu, că cineva vrea să îl otrăvească, că își merită pedeapsa, că este ruinat, că este responsabil de boala unei ființe iubite, că organele interne nu mai funcționează sau nu mai există, că gândurile și acțiunile sale se află sub controlul unei forțe exterioare) și halucinații (aude voci care îl critică, îl acuză, simte mirosuri neplăcute care nu există). 

Riscurile și evoluția depresiei

Oricine poate face depresie. Depresia poate apărea după o cauză evidentă (de exemplu, o situație dificilă de viață, pierderea unei ființe iubite, a unui loc de muncă, a sănătății etc.) sau fără motiv (pur și simplu datorită unor modificări la nivelul creierului).  Până la 20% din populație are un episod depresiv. Depresia este mai frecventă la femei.
Un episod depresiv netratat durează între 6-9 luni, astfel că se poate rezolva spontan. Cu toate acestea, există posibilitatea reapariției episoadelor depresive, evoluția bolii fiind posibilă în una dintre următoarele forme:

• majoritatea depresiilor au o evoluție repetitivă, în care apar episoade depresive multiple alternând cu perioade de stare de bine.
• uneori există doar un singur episod, fără a fi urmate de altele
• alteori există 1-3 episoade depresive pe parcursul vieții
• în formele numite cronice, chiar și după tratament, simptomele nu dispar în totalitate ci persistă într-o formă mai severă sau mai atenuată

Dacă depresia nu este tratată adecvat, circa jumătate vor mai face un episod depresiv în primul an, 75% în al doilea an și 85% în al treilea an. De aceea este foarte important ca tratamentul să nu fie întrerupt imediat ce pacientul se simte mai bine.
Dacă tratamentul este adecvat, doar 10-15% vor repeta episodul.
Dacă cineva a avut două episoade de depresie, riscul este de 50-90% de a mai face și alte episoade, în cazul întreruperii tratamentului. 

Există episoade depresive care sunt parte dintr-o altă tulburare, denumită tulburare afectivă bipolară, în care, pe lângă episoadele depresive, apar și episoade maniacale, în care pacientul are foarte multă energie, vorbește mult, nu doarme, este foarte jovial sau iritabil/agresiv, cheltuie fără discernământ banii etc.  

Complicații
Depresia este asociată cu un risc crescut de complicații, unele foarte grave:

1. Riscul de sinucidere (datorită gândirii eronate asociate cu depresia, datorită lipsei de speranțe și a incapacității de a vedea că există și alte soluții pentru situația în care se află)
2. Apariția de alte boli: ale inimii, cancere (prin scăderea imunității)
3. Deteriorarea funcționării sociale și profesionale: nu mai poate continua serviciul, se retrage din viața socială
4. Dificultăți de autoîngrijire sau de îngrijire a familiei

Evoluția depresiei poate fi afectată negativ dacă sunt prezenți unul sau mai mulți dintre următorii factori:

1. tratamentul întârziat sau inadecvat sau nerespectarea tratamentului recomandat
2. lipsa suportului social (familie sau prieteni care să îl înțeleagă, să îl susțină și să îl ajute)
3. prezența de alte boli (dureri cronice, boala Parkinson, diabet zaharat, boli cardiace, cancere, accidente vasculare cerebrale etc.)
4. prezența de factori stresanți (conflicte în familie, lipsa unui loc de muncă, situație financiară și materială dificilă etc.)
5. persistența simptomelor în pofida tratamentului
6. existența unor episoade depresive anterioare

Tratamentul depresiei

Tratamentul depresiei urmărește reechilibrarea funcționării neurotransmițătorilor modificați la nivelul creierului, care vor duce apoi la dispariția simptomelor supărătoare pe care le simte persoana depresivă. În acest caz, tratamentul esențial este cel medicamentos, care este foarte important mai ales în formele severe de depresie.
În formele ușoare și medii, poate fi utilizată psihoterapia de tip cognitiv-comportamental (care are ca obiectiv modificarea gândirii distorsionate pe care depresivul o manifestă) sau psihoterapia interpersonală. Studiile arată că cea mai bună formă de tratament este combinarea psihoterapiei cu tratamentul medicamentos.
Alte opțiuni de tratament:

• Terapia electroconvulsivantă (în formele extrem de grave, rezistente, cu risc de deces - vezi detalii la secțiunea corespunzătoare de pe site, unde este prezentată terapia electroconvulsivantă)
• Terapia prin deprivare de somn: pacientul nu este lăsat să doarmă, ceea ce duce la ameliorarea dispoziției afective
• Terapia prin expunere la lumină intensă (mai ales în formele sezoniere ale depresiei)
• Terapii naturiste (studiile nu arată o eficiență a acestor terapii): ex. extractul de sunătoare, acizii grași omega 3 etc.
• Pentru ameliorarea condiției generale a organismului este indicată practicarea comportamentelor sănătoase – mişcare, somn corespunzător, igienă personală, nutriţie adecvată, întreruperea consumului de alcool sau droguri.

Ce trebuie să știți!

1. Depresia este o boală care are tratament eficient. Este o boală la nivelul creierului, prin modificarea echilibrului între diferitele substanțe din creier.
2. Medicamentele care se folosesc în tratamentul depresiei ajută la reechilibrarea acestor substanțe și NU DUC LA DEPENDENȚĂ.
3. De regulă, familia sau prietenii persoanei cu depresie adeseori o presează să facă anumite lucruri, să schimbe ceva în viața lui, având impresia că depresivul poate să le facă, dar nu vrea. Problema esențială este că în depresie persoana NU MAI POATE să facă anumite lucruri, chiar care par foarte simple, NU MAI GÂNDEȘTE ca ceilalți, nu mai are MOTIVAȚIE, nu mai are ENERGIE, nu mai are voință.
4. Medicația antidepresivă, ca orice alt medicament, poate avea o serie de efecte adverse. La unele persoane nu se manifestă deloc, iar la altele se pot manifesta unul sau mai multe dintre aceste efecte adverse, fie mai slab, fie mai intens. Efectele adverse apar datorită faptului că substanța din medicament acționează și în alte locuri în organism (de exemplu, serotonina este responsabilă și de mobilitatea musculaturii din intestin. Antidepresivele care acționează pentru a reechilibra transmiterea serotoninică din creier acționează și la nivelului tubului digestiv, iar la unele persoane poate apărea o modificare a tranzitului intestinal: senzație de greață, diaree sau constipației)
5. Majoritatea efectelor adverse dispar după câteva zile.
6. Dacă un medicament nu este tolerat, poate fi înlocuit cu un alt medicament, care nu are acel efect advers.
7. Tratamentul trebuie continuat minim 9-12 luni după un prim episod depresiv, pentru a preveni apariția unui alt episod depresiv.
8. Greșeala pe care o fac mulți pacienți este că, după ce ies din depresie, după circa 1 lună de tratament, se consideră vindecați și întrerup tratamentul. În această situație, riscul este foarte mare de a apărea un nou episod depresiv, care de regulă, va fi mai lung și mai greu de tratat.
9. După începerea tratamentului, evoluția stării pacientului parcurge următoarele etape:
   1. apariția posibilă a efectelor adverse
   2. ameliorarea stării de oboseală, cu creșterea energiei, revenirea poftei de mâncare și îmbunătățirea somnului
   3. ameliorarea stării afective
   4. pot exista variații ale simptomelor, cu accentuarea temporară a acestora
10. Tratamentul va trebui întrerupt treptat, ninciodată brusc.
11. Dacă reapar simptomele după întreruperea tratamentului, trebuie solicitat cât mai rapid consultul medical și reinițiat tratamentul.